Ziua PROFESORULUI

Много на земле профессий,
Но одну создал, конечно, Бог –
Самую прекрасную на свете,
Что звучит так гордо – Педагог!
Учителя! Ваш труд, как жизнь, бесценен,
Хотим вам поклониться до земли!
Желаем вам всех благ земных на свете,
Надежды, веры и большой любви!
Activitatea extraşcolară
Data: 5 octombrie2020
Subiectul: ” Cu drag de ziua profesorului”.
Participanți: elevii claselor a III-a – a IX-a
Profesor: Lungu Victoria
Locul desfășurării: sala festivă
Durata: 45 min
Competența specifică:
Manifestarea comportamentului constructiv și responsabil în acțiuni de protecție personală; axat pe cunoștințele acumulate și atidudini social pozitive.
Unitatea de competență:
Stabilirea unei relației fructuase dintre elevi și profesori.
Obiective:
Să coloboreze constructiv cu publicul.
Să respecte relația dintre modul de viață și consecințele asupra sănătății.
Să declame frumos mesajele de felicitare.
Materiale: Pliante, baloane, flori, felicitari.
Tehnici de lucru: Recital, interpretare, mesaje de felicitare.
Resurse: calculator, proiector, prezentare PPT.
Motto:
„Acum,
când toamna-şi face
loc în noi…” (L.Lari)
Desfășurarea activității:
(Elevii intră în sală, au în mână câte o crizantemă.)
Sajen Al-dra:
Cum vine toamna şi ne miră,
Irepetabilă mereu,
Deşi cântând cu-aceeaşi liră
Din visul de copil al meu.
Eu, pur şi simplu, ascult cum vine,
Nici vesel nu-s, nici mohorât.
E iarăşi toamnă şi e bine
Şi cred că-i de ajuns atât.
Coroli Al-dra:
Din grădinile toamnei voi culege un buchet de crizanteme şi mă voi gândi la Dvs. Crizantemele, aceste flori albe ca urma cretei pe tablă. Unde să aşez acest buchet? În pragul şcolii? Mă tem că se va pierde între zecile de buchete aduse de elevi în acest miez de toamnă mănoasă.
Acasă, pe masa de lucru? Dar, de obicei, ajungi atât de târziu acasă şi ai atât de puţin timp liber, şi eşti obosit, încât mă tem că ai putea să nu le vezi nici acolo. Mă voi opri la marginea grădinii, la răscrucea drumului, acolo unde de atâtea ori ţi-ai petrecut elevii când plecau departe.
Pușcaș Maxim:
E miez de toamnă.
Au plecat copiii-n pace,
Iar ochii tăi privesc spre undeva.
Tu cauţi gânduri spre a rezolva:
La lecţia de mâine ce voi face?
Lupașco Lucian:
Aduni în minte-nvăţătura toată,
De pe la dascăli şi din biblioteci
Materia din carte cum s-o legi,
Că-ţi pare multă şi prea complicată.
Ceban Vladimir:
Vorbeşti în gând, te contrazici mereu,
Adaugi, scazi ori cizelezi cuvântul,
Te chinui şi cu ora, şi cu gândul:
Dar oare fac cum se cuvine eu?
Gîncu Al-dr:
A doua zi, în zori, eşti obosit,
În gând vezi clasa, care te aşteaptă
Şi cauţi o-ntrebare mai deşteaptă
Pentru elevul cel mai răsărit.
Gîncul Ionela:
În drum spre şcoală, oamenii ce-i vezi
Îşi deapănă probleme personale,
Tu răscoleşti problemele şcolare:
Ce-i asta? Dar aşa? Dar tu cum crezi?
Gordei Ana:
În clasă eşti din nou în căutare,
Nu-ţi afli loc şi lămureşti febril
Materia, mai clar şi mai util,
Dorind să ştii ce poate fiecare.
Te-ncearcă un şuvoi de noi fiori
În clipe de culori sentimentale,
Primind buchetul proaspăt de petale,
Întrebi: Dar pentru ce-s aceste flori?
Toţi copiii oferă profesorilor din sală câte o crizantemă.
( Cântec: Adriana Ochișanu – Crizanteme flori de dor)
Mutiuc Vlada
Prieten drag, ţi-i sufletul de pâine,
Iar vorbele ţi-s cupe de nectar.
Aşa te ştiu, aşa îmi vei rămâne,
Deşi destinul ţi-a zâmbit amar.
Lesnic Victoria
Spre casa ta cărările pornesc,
A celor disperaţi de insuccese,
Cei amărâţi la tine poposesc
Şi pentru toţi ţi-s vorbele alese.
Coroli Alexandra
Prietene, eşti pom nescuturat,
Tămăduirea mea cea creştinească…
Dea Domnul să rămâi izvor curat,
Virtuţile-ţi să nu se ofilească.
Puşcaş Maxim
Mai sfântă decât sfinţii, cu graiul de lumină,
Curată ca izvorul, ca pâinea de cuminte,
Tu eşti atât de bună, că iarba ţi se-nchină
Şi floarea nu cutează-a-ţi păşi pe dinainte.
Sajen Alexandra
Trăieşti parcă anume să faci mai cald în casă,
Să fii ocrotitoare a faptelor de bine.
Îţi mulţumesc că ziua îţi seamănă, frumoasă,
Că soarele răsare, fiindu-i dor de tine.
Lupaşco Lucian
Îl urmăreşti cu ochii,
Cum ţine tocu-n mână
Şi mica lui făptură
O vezi ca pe-o fântână,
Adâncă şi tăcută,
Cu limpezimi albastre,
Ce-a sta cu demnitate
Pe-ntinsul gliei noastre.
Gavriloie Paula:
Iar lângă geam salcâmii
Cum freamătă şi-acum
Şi ninge dinspre Răut
Cu frunze peste drum;
Sunt anii tăi,
Sunt anii…
Mărite-nvăţător –
În faţa lor acuma
Mă-nchin, rămân dator.
(Cântecul V. Dani «Dragi profesori»)
Gavriloie Paula
Nu-l privi grăbită, nu-l trata cu toane
Căci trăiesc în el 12 game,
Dragostea ce-l poartă saţ fără de saţ e
Ăsta mi-e sufletul, ţi-l aduc în braţe.
(Anisoara Puica – Invatatorii mei )
Baraliuc Cristi:
Poartă-l printre ani, mută-l într-o floare
Spală-l cu poveţe, spune-i ce te doare,
Pune-l într-o carte, schimbă-l în grădină,
Dă-i cu aur unde vezi rugină.
Gavriloie Paula:
Ţi-aduc sufletul, azi, ca să se-nchine,
Că la o catedră te-am găsit pe tine,
Nu ştiu ce se-ntâmplă, de e rău sau bine,
Ţin sufletu-mi în braţe şi te simt pe tine.
Coroli Alexandra:
E-o zână bună limba-aceasta
Cuvintele din templul ei
Ni-s ca un soare în fereastră,
Ni-s raze sfinte de la zei.
Toţi:
Cântaţi-le, că sunt viori!
Păstraţi-le, că sunt comori!
Iubiţi-le, că toate-s flori!
(Ion Suruceanu:”Iubiți învățători”)
Lesnic Victoria:
Iubiţi profesori,
Izvoare de mituri rămâneţi prin vreme,
Prin temple de flori să păşiţi, ca şi-acum,
Din ochii de stele vă ningă poeme,
Iar gândul vă fie un drum,
Pe care doar îngerii umblă şi cântă.
Vă fie cuvântul lumină prin clipă
Şi sufletul – leagăn pentru aripă,
Şi ochii – izvoare de doruri sublime,
Iar lacrima – mir pentru ziua de mâine.
Mutiuc Vlada:
Acesta ţi-e harul, aceasta-i chemarea:
Să sapi în adâncuri, să dai de izvoare.
Şi-ncet să le urci cu ochiul spre Soare,
Din care – îngenunchind –
Să bea orişicare în Rugăciune de Sărbătoare!

























